Beție de cuvinte/ cu îngerii aproape
în jos odăii mele, de tină-apropiindă
pețesc un stol de gânduri/ uitate în oglindă
și pun mănunchi de floare/ lucind în zece ape

Luăm spre miezul nopții/ teribila-n noi cină
dar timpul, de-i alene, e tot în noi casap
în inimă e șoapta, adânc, spre rădăcină
tiptil în al tău suflet/ iubirea mea o sap

Dator sunt ție, Doamne, a ține capul drept
și ruga a nu duce/ târziu în lumânare
iubindu-te, femeie, o moarte mai aștept
și-apoi să mor pe-aiurea/ căci Luntrea țară n-are

Tiptil, în zece sfere/ ce-alcătuiesc Poruncă
scribal m-aștern la vorbă-n a vorbelor speluncă