remorchez brațul drept să pun rugăciunea-n piept
nimicul se zbârcește de frică
toamnă și frunză-n plecare
liniștea ploii cumsecade
zâmbesc, terci, a pagubă-n ciuperci

înapoia timpului exist
existam,
un prunc trist
cu retinele lipite de geam
strigătul vine, ecou șoptit din alte vremuri
mănunchi de tristețe smolit de multe treceri,
la geam ofilesc și azi