de bătrânețe nu ne mai salvează nici măcar pozele
secunda se tăvălește-n epidermele noastre șifonându-le
simțurile se ascund în străfundul oaselor
acolo unde aparent doarme Moartea

mai vin tinerii aceștia încă, dar se vor vindeca ei,
și ne învață cu muchiile privirilor depărtate
să nu renunțăm la demnitatea de a rata până la capăt
așa cum și ei au dreptul să nereușească în viață

de la copii ne ajung semnele neînțelesului
cum nici noi nu înțelegem de ce ei nu se mai uită la poze
le aleg doar pe acelea science fiction în care ne mută
încetul cu încetul spre din ce în ce mai iute

acum, ce rost să mai dăm întreaga vină fotografului
sau să bănuim că filmul a fost voalat dinainte?