este viteza cu care te îndepărtezi de ceilalți
e viteza cu care cresc cuvintele în tine, cu care le uzi îndepărtând apropieri, cu care se înmulțesc
străzi întunecate ca niște câini flămânzi fără stăpân
sunt oameni care nu mai sunt dar te bântuie precum niște fantome credincioase
sunt oameni pe care îi vezi zilnic dar sunt de o transparență istovitoare
și te încăpățânezi să îi transformi
în ceea ce nu sunt

când ne îndepărtăm atât de greu
reinventăm tortura

nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 ani
care nu a fost strigată niciodată mamă
o femeie care încă așteaptă
și ți-a lăsat atâtea foi albe
încât te-ai închide
pe dinafară
ca o ușă a nimănui

nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 de ani
care a ajuns la capătul pământului
dar nu a mai găsit pe nimeni

nu poți să sfârșești o mare iubire fără cineva la podea

iar între noi
sunt 5 centimetri pe secundă
ca o prăpastie
ca un jurnalist care transmite de la fața locului
la oră de maximă audiență

că aici e sus la tatăl dracului
aici nu e paradisul