nu doare osciorul minții în dezbrăcarea de piatră,
totuși parcă aveam mai multă rădăcină înainte,
mai multă tăcere-n tumult de gânduri
pirostriile cu moartea nu se făceau la vedere
de fiecare dată când mureai în tine
cineva îți decapita strigătul

dezbrăcarea de piatră e o plăcintă cu Mere, cinată
cineva te va seda pentru noaptea aceea
dimineață te va îmbrăca Ideea,
nod al unui încă un Exod

în dezbrăcarea de piatră
cineva te va întreba despre tăcere,
nu vei ști să te iscălești sub Liniști
iar zborul îl vei mima,
putregai