Pădurile-s goale, ogoarele-s seci,
Vin jilave neguri țesute de valuri.
Azi soarele, roată cu spițele reci,
Trecu fără noimă, pierind după dealuri.

Pe câmp desfundatul drumeag, dormitând,
Visează când seara se cerne măruntă,
Că simte înghețul pe grumazuri umblând,
Că-i tot mai aproape de iarna căruntă.

Ah, ieri în desișul sonor, la mijloc,
Văzut-am deodată prin pâcla albastră,
Cum roșia lună schimbată-n mânzoc,
Zorea să se-nhame la sania noastră.

1917

Traducere George Lesnea – ”Poezii” - 1957