tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvășit spre muzica de pian
clipea
știi tu
tu
simțeam cum mă așteptai mă răvășeai
între brațele și coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă și un ceas poticnit ne țineau lămpaș
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăț de ocean de toamnă
cu pierderi de final și în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunț
și o liniște primordială
eternă
tu lunecai prin octombrie