cuvintele tale sunt mereu altele
pe scenă le inversezi
și inventezi iubiri para-norma-analogice
uiți formulele chimice și privești prin mine
ca prin zidul chinezesc
treci sarcastic prin romantism și te oprești la dadaism
așa pregătit cu pantofii de lac
cu podultău și felinarul roșu
eu apar cu berea din pub-ul irlandez
la sfârșitul secolului al douăzecișiunulea
atunci când toți se cred autori consacrați, critici literari și premianți nobeli
atunci când nimeni nu rămâne lucid
și-atunci ce dracului îți rămâne să reciți?
atragi atenția urlând ca nebunul
ceva din shakespeare poate că regele lear
apoi abandonezi plictisit în cinstea unui jameson vechi
omori materialistic prezentul și fugi
asta e...
fugi mă

28 octombrie 2015