ești tânără, verde,
te hrănești prin fotosinteză
degeaba-ți pun fripturi pe masă;
deschid sternul lui Hristos să-ți dau Lumină,
mă-ntreb cum de poți tu trăi
doar cu zbor de păsări
Dumnezeu e orizontal cu tine
și doar ești vie ca toți viii
nimfă de stilou și hârtie

când sunt al Domnului
te răstorn în călimară
să-ți iasă vorbe
în tranșeea realului ești soră de caritate
îngrijești de cei bolnavi cu duhul
ești în simetrie cu sfinții
demonii cărnii te ocolesc
sunt verde de ciudă aflat sub narcoza dorinței
duhul îmi flutură steagul alb prin vene

vine iarna,
voi albi în toate ale mele
hârtia-fecioară e o premoniție
Nașterea se va face în iesle, după orânduială
de-atâta Lumină te vei coace
voi mânca hălci din tine
într-un canibalism mâncat de carii