ești o jucărie stricată
cu pielea dezumflată
atârnând între substantive masculine
o floare mucegăită între paginile unei cărți
cu mastodonți și ritualuri banal de obscene
cheile casei și inimii le-am uitat între pliurile
umbrelei strânse pe coastele tale
mai atârnă și-un gând pe marginea unei streșini deocheate
râzând grotesc la un soare de neclintit
amiezele nu mai curg prin ochii tăi
picuri murdari îmi ajung în gura-mi mâhnită
de dor și doare fiecare secundă care cutează
să poposească să mângâie
două păpuși stricate
îmbârligate vulgar de joaca unui copil
diabolic în nevinovăția lui