Din putregaiul tău mușcau albine
să ducă-n zare vrerea de mai bine
de inimă de mușca veninul
acolo, în oglinda unde-i plinul

Vin zori de zi, cu prima lor caleașcă
citeam esențe pe un fund de ceașcă
și te citeam în viața mea pe tine
în mult de lacrime diamantine

În dimineață zboru-i imposibil
nutrind, de iaduri multe ești pasibil
de încă lună, dar acuși era,
când zborul aparține doar lui Ra