frontul de gânduri polare ce te-a cuprins
determină o severă scădere-a temperaturii
ceața deasă obturează orizontul vederii
pe suflet polei pericol major
de fracturi pentru vis...

și eu ironie a sorții dau ghes
prost anotimp mi-am ales și totuși
pornesc încrezător înspre tine...

sunt conștient cum să nu spre maxim
axa-ndoielii-i plecată și rar printre nori
se arată soarele și atunci cu dinți
doar crivățul să nu bată că tot
voi ajunge-ntr-o zi micuță cum ești
să te țin pe genunchi măcar o dată
să-ți spun o poveste ce n-a fost
și nici nu va fi c-un flăcău
pe un cal alb aripat și o fată...

tu zâmbind să adormi eu să plec
să mă pierd definitiv înghițit de zăpadă...