Nu mai privi noroiul "dăruit" "de-afară",
Privește-n ochi țăranul, înclină-te și taci!
Ascultă-i versul doinei, buciumul de seară
Ce-și laudă pământul de la străbunii daci!

Nu mai privi uscate ramuri din păduri
Privește-n ce magie te poartă un artist,
Întreabă-l ce e foamea, ce-nseamnă să înduri
Și-i vei afla durerea: e vesel când e trist!

Nu mai privi spre știrea boldită, spusă-n dodii
Avem români de geniu pe-ntregul mapamond,
Mai bine-adu-i acasă, oferă-le remedii
Și nu-ți vei pierde-o scamă din traiul rubicond!

Privește către neamul cu limbă ascuțită,
Știi că ți-a dat fotoliu, vacanțe și mașini,
Știi că te ține-n pufuri, iar tu plătești și mită
Să vinzi pământul țării în târg, pe la străini...