sub discreta carne a unei dorințe se află întotdeauna
jumate de Măr mușcat pe jumătate, în el
puroiază dinții, musculatura gurii se aprinde
ca într-o vară toridă Copacul,
inițiem monștri sub pendulul de carne, obosit de-a trăi

sub hipnoza pașilor tăi mi se află sărutul, buzele
și nasul vârât cu putere-n batista
în care nu fierbe oala ta, ditamai oloiul în care fierbe
carne umană

în canibalismul dorinței dinții tăi mă emană
ca într-un scuipat
în care nu te mai poți întoarce