iar croitorul timpului ne leagă,
paiang tăcut vestind în podul casei
Mireasa rezemată-n coada Coasei
sub Cer vin demoni liniștea de-mi neagă

rămas în întrebările grimasei
pe chipul meu stă înger, să o dreagă
îi dau din duh suflarea mea întreagă
minciună de fiire grea în oase-i

pe gândul meu s-au așezat troiene,
ferice este grâul sub zăpadă
sub plapumă de-omăt cântând moș Ene

din teaca vremii scot de pâine spadă
căci Mâine e în rostuiri obscene,
întâi în iaduri face escapadă