Paradoxul visului
prin letargie
visezi mai mult ziua
prin imaginații onirice diurne
decât noaptea
în ambele cazuri
conștiența se pitulează
în conștiință

Paradoxul neputinței
neputința liniștește
și aduce calmul
în oceanul vieții
știi că nu te pricepi
și nu te mai străbat
problematica și problemele vieții
dacă știi
automat se activează
stresul
căci sarcinile se multiplică
proporțional cu priceperea

Paradoxul libertății
îți dai seama că ești liber
abia atunci când
haosul
te înconjoară
din toate părțile
și nu mai găsești nicio ieșire
și atunci se prefigurează ca ieșire legea.

***

Paradoxul timpului
timpul ne însoțește
în copilărie, la tinerețe și la maturitate
și devine dușman
la bătrânețe
se lipește pe bolile
bătrâneții
bătrânilor le dă cu tifla
căci el este veșnic
fiind un atribut al lui Dumnezeu
și râde de efemeritatea și finitudinea noastre

De aceea
bătrânii
nu mai cred în timpul viu
ci doar în timpul siderat
în trecut
în care se proiectează
cu toată ființa lor
ca o mătase încrețită și șifonată
roasă de molii
în care se întrupează bolile.