Fiecare dimineață a lumii îmi naște
Copii albi

Poemul acela nesfârșit despre cine sunt

Brațele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine

Dimineața aș putea alerga desculță
Și tot ce ce nu sunt aș putea privi
Cu un binoclu de argint în care viitorul e relativ
Totul depinde de zarul din mâinile mele mici

Cred că
În fiecare viață a dimineții mele
Te-aș căuta până
Am redeveni unul

Din când în când
Am să mă rătăcesc copilă
Până ai să-mi atingi ochii