N-am nevoie de gândurile mele
Ce să fac cu ele?
Păstrează-le!
Nu le mai vrei nici tu?
Mhm...
și de ce-mi spui mie?!

Aruncă-le în stradă,
printre semințe
și monezi după care nu se apleacă nimeni.

La ce noroc am,
voi călca fix în ele
și-or să mi se prindă de talpă
ca o gumă din care s-a mestecat tot gustul.
Cum s-au prins și de tălpile voastre
în plimbarea pe cărările creierului meu
peste care ați scuipat semințe și-ați aruncat chiștoace
nestinse.