sarea din sângele tău
tată
îi dădea gust laptelui
pe care-l beam
din sânul mamei
când ochii tăi
tată
scrutau nopțile mamei
își lăsau licăru-n laguna găvanelor ei
eu vă vedeam pe amândoi
șezând pe malul dragostei mele
mâinile tale
tată
frământau întotdeauna
gândurile cernute-n copaia
din sufletul mamei
cu toții mâncam din iubirea
ce-ți dospea în aluat
știi tată
acum ochii mei strălucesc
în fiecare lacrimă ce pică din cer
inima mi se-nchină
în fața icoanei păstrată-n adâncu-mi
dorul
mai iute ca vântul
mă îngenunche-n fața snopului vostru de lumină
buzele mele
vă cheamă din depărtări
să fiți tăcerea din strigătul meu
domolindu-i decibelii
când îmi trezesc amintirile

7 ianuarie 2016