o ea din ce în ce mai goală
mima răsăritul și apusul
după cum aprindeam și stingeam eu lumina
din întrerupător
o ea în al 9-lea cer
scara pe care a urcat
și toate treptele care au urmat după
sorbeau ceva dintr-o sticlă verde
pământul din jurul nostru era plin ochi
plin cu degete
plin cu picioare
care toate se agitau isteric
să iasă afară
să facă pe câinele vecinului
să facă pe plictiseala mea
să facă orice ca să scape cumva din strânsoarea patului poem
unde eu muream din nașterea ta
unde tu trăiai cu moartea aia în cap
unde noi eram când și când
înghețați
cu trepte sau fără trepte
urcați sau neurcați
pe zidurile orașului
salutând cu fermitate culorile din ochii celuilalt