te-au încurcat în șine în cabluri și țevi
orașul meu pachet de străzi înfurcate și nervi
nimănui nu-i pasă- ca pietrei din zid de liant
că devii cu timpul prea lung prea lat și înalt
e iarnă și oamenii rătăciți vin lângă bloc
răsucesc spre apus ieșitele chei din breloc
s-au încurcat în hârtii memorând atitudini
își decontează viața cu dublele certitudini
deschid dintr-o lume spre alta uși tolerante
ce repede trec persoanele clipele importante
ninge peste odihna unui pribeag învelit de ger
dormi orașule cu ușile tale de lemn și de fier
cum doarme în siberia ursul și somnul în apă
așa cum și limba din gură cuvântul îl scapă
la noapte cete de gânduri vor coace o pâine
oho- din ziare va picura plumbul zilei de mâine