* * *
pe malul timișului am zăbovit îndelung
așteptându-te
și iată că râul astăzi te-aduce
pe valurile-i limpezi unduind

șezi lângă mine și numără
anotimpurile ce roiesc împrejur
zilele și nopțile mele
risipite în dragoste

viața care se duce spre moarte
nu lasă în urmă mai mult
decât amintirea primei iubiri

bucură-te deci că exist că exiști
vifor de lumină nesecat mister
însemn de biruință întru o viață nouă