JUPITER

Jupiter - uriașul cerului nostru, încins cu brâuri de nori și furtuni
și de iradieri mortale,
ba chiar cu-n inel de particule fine
abia vizibile de-aproape,
el e-un colos ce-și spionează cei șaizeci și șapte de sateliți supuși,
printr-un ciclopic ochi, ce-i uriaș și viu,
căscat în marea Pată Roșie a globului lichid
de hidrogen fierbinte și de heliu, rotindu-se cât mai grăbit
să-i vadă cât mai des pe toți:
pe Io cel vulcanic,
pe Europa, Ganimede, pe Callistro și pe restul -
niciunul să nu-i scape din tirania lui hipnotică,
având ambiții să devină-o stea
cu propriul ei sistem co-planetar,
căci poartă-n inima-i un mini-soare închis, clocotitor, puternic,
un soare-n devenire, chiar periculos,
abia ținându-i izbucnirea violentă
ce-ar vrea să detoneze însuși Soarele rival,
să-i scape din robie printr-o irumpere totală și umilitoare.
Surâzători, privim ironici la schisma-i inocentă,
la frica lui cumplită de bombele unei comete sparte
(bezmetica Shoemaker-Levy, ce-ar vrea să-l detoneze-n pulberi),
la fierberea-i rebelă de aburi somnambuli
ce desenează mici fantome de mari sisteme viitoare -
ne și visăm mutați cu toții în alte galaxii,
peste milenii
de milenii,
de milenii -
când iureșul luminii îl vom lăsa în urmă
ca pe un melc nemernic, din ce în ce mai șchiop !