mai beau în cristic sângerare-un litru
am uns a veșniciei balamale
pe drum se prind în râset haimanale,
nu zic nimic... e liberul arbitru.
ci duc un vers sub vrerile spinale
aflate în esența vieții dintru
în templul zămislirii fadic intru
precum e în dorințe matinale

cu liniște paiangul îmi îmbuib,
sunt ros de a tumultului termite,
o vreme ce tăcerea nu-mi permite
mai sting din gând, mă reîntorc la cuib

ci trag pe mine-a visului centură
mânjesc hârtii cu verbului untură