Din tortul toamnei blonde...


Din tortul toamnei blonde cu bruma ei discretă
Am strâns în ghemuri sacre și funigei, și raze
Și le-am ascuns cu grijă în sipetul de cretă
Cioplit din tremurarea de puls brodat în fraze.

În lada mea de zestre, speranța așteptării
Știa că vremea noastră cândva va fi să fie
Când gura mea uscată de albul pur al sării
Șoptea profane imnuri zidite-n păpădie.

Când ultimele brume s-au risipit în rouă
Din iarba-abia ivită am întocmit buchete-
Capcane pentru fluturi, și funigeii-n două
I-am împletit drept hamuri rădvanelor cochete

Tocmite doar din plase întinse prima oară
De puii de păianjen ieșiți coconi din iarnă,
Am țintuit la fluturi pe hamuri și-o vioară
Am pus sub braț la păsări să-ți cânte din lucarnă.

Din boabele de lună am prefirat argintul
Făcând din el mănunchiul duzinelor de spițe,
Împodobind careta cu dorul și alintul
Ieșite iar în lume cu mugurii din vițe.

În hamuri mii de greieri rămân în așteptare
Să-mi vii iubită blondă pe drumul alb de noapte,
Să mă cufund în tine purtând în dinți o floare
Și să-ți învălui trupul păcătuind în șoapte.