aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
eram îmbrăcat în scafandru, mă străduiam să vorbesc tare
în masca de oxigen se reflectau razele becului
cumpărat cu 8000 de lei de la magazinul din colț.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
era preocupat de noul său volum de versuri,
treceam în grabă pe lângă lucrurile mărunte
orbit de aripa stângă a papagalului meu Nemo.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
eram îngrijorat de situația din Iraq
mestecam ciungam în repezeala
cu care cuvintele se înghițeau unele pe altele.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
îmi spunea, amice, când vei reuși să faci ce ți-ai propus
oamenii vor începe să-ți aducă flori
și ode vor fi înălțate la cer pentru tine.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon,
pluteam într-o imensă nehotărâre
ascultam cum cântă, în tonuri calde,
albastrul din galben, galbenul din albastru.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
era toamnă în cuvintele sale
și cer, mult cer senin se întindea
pe mormântul nou al nostalgiei.

aseară am vorbit cu Cărtărescu la telefon
până târziu, târziu de tot
până când am rămas fără cuvinte
și eu, și el
și am închis, pe rând, ochii

celui de-al treilea ochi esențial.