nu e nicio ușă mamă

omenii vin și pleacă
în urma lor tabachere, cămăși
și praf

camera e o gaură neagră
unde brațele mele fac spirale
cheamă ospătari

două sticle
se sparg

ies aburi

nu e nicio ușă mamă
fetița din leagăn îți face cu mâna

și
uneori
se întreabă
de ce oamenii orașului
pâș pâș
pun zăvoare
cineva le picură
în ureche
friciile zilnice