Sub stele văzduhul duhnea a primăvară
și apele se-nvolburau în mișcări predestinate
luna obosea tăcută în buzunarele noastre
copiii răsăreau nedumeriți din sâmburi

Respiram pe nări
respiram pe urechi
ușa era tot închisă
tot vopsită în negru
cu același număr nouă gata să se înalțe
spre o geometrie mai puțin severă