era un drum în toată via aceea în care vinul creștea direct pe butuci
o altoiseră bine din teamă de ape pe dealuri urcaseră în araci speranțe
mai speriau creșterile neîntemeiate ale bobului cu roua înnegrită de praf
habar nu aveau de fapt cum să descurce ciorchinii de tămâioasă din degetele împleticite
copilul acela uitase s-adoarmă câmpul uitase oile cu care nu plecase niciodată de-acasă
de fapt știți în oraș nu ai voie să crești oi să plantezi vii
sau vie să dormi
și-apoi mai curând sec decât dulce
mai devreme vin decât must

poate am avea nevoie de-o hartă
de-un cui mai solid pe o masă
pentru iluzii