e inutil
să mai vorbim despre apă.
curge în zbaterea clipei spre o deltă a neputinței.
fărâmițam carnea cristului
să dau demâncare la vrăbii,
în mine se adunau corăbii
cu amfore umplute cu sânge,
bând vinul acela îmi umpleam sufletul cu mântuire

înainte mergea hristos pe potecă
până la poarta cerurilor,
o descuia cu trupul lui îmbrăcat în patimi
mărul încă mai zvonea din coadă de șarpe
inutilul rida o pădure a spânzuraților
iuda
se deprinsese cu ștreangul

paiangul
urca pe clipe treptele până la cruce
umbra mântuitorului
se rezema în odaie de icoană