de aur e Lumina cea eternă
și nepurtând de o umbrire pete
când doru-i des în noi, să se repete
iar eu mai drămuiesc un timp în pernă.
fecioarele se fură pe carpete
și steagul alb ni l-am lăsat în bernă
ne îmbrăcăm în vise ca-n tavern,
mă iei spre tine-n brațele șirete.
în cărnuri încleiate în iubire
e-un înger și un demon, opotrivă
și-n buza lor ne zbatem în sorbire.
agonizând de dragoste-n colivă
ni s-a făcut în ochiul treaz orbire
sub focu-acest ni-i pielea de olivă