Cine dintre noi uită cum se-nfiripă iubirea
îi rămân doar ochii care înfruntă fantomele nopții
urme ciudate care-i încearcă simțurile.

Nervii să-l bântuie, să moară de dor.

Cu sunete de maci învăluite întunericul doarme,
stelele își ocupă locul destinat
nu m-am desprins de simbolurile clasice
mai târziu o să torn în cerneală iluziile pierdute.

Alții le beau împreună cu îndoielile prezente.

Am potențat realitatea cu visul, am căpătat încrederea,
lovitul se ridică iarăși în picioare
de se lasă învins cel de neînvins, să se mire ceilalți.

Și
pune-ți o carafă cu vin pe care-l beau stareții
după o rugăciune spusă cu gândul departe.

Cu ochii scăpărători de iubire, femeia
cade peste mine în mici cascade
dând frâu liber iubirii cu apele învolburate.

În râul cu mori se macină vorbele.







i