în sloi de inimă îmi e urcușul
redând nimicniciei în tot lutul
și iad se zbenguie în mine, slutul
un înger de-și mai întremează-arcușul.
m-am dus spre o prăpastie cu vrutul
ci te susțin în palmelor căușul
și timpul trece-n mine, jucăușul
de umblu după pâine cu cerutul.

de-am fi în doi ni s-a nălbi murirea,
am fi în pace cu mai toți, olalt
și verbu-mi va cunoaște-n veci strunirea.
în zbor ne vom împiedica de-asfalt
citind în psalmi eterni ce-i dăruirea
și-aripa noastră năzuie spre Nalt