în succesiunea lor nebună
clipele s-au oprit să-ți bată piroane în tâmple

speram să-ți spună măcar
bărbate
că te aștept
în leagănul vieții
să-ți fiu cruce de timp
la răspântie de vânturi

lasă-ți mâinile pe inima mea
care urlă de dor
lup flămând cu ochi sticloși
trecând pe potecile înghețate ale sufletului tău
fără să lase urme

mă mai știi

noi am locuit edenul
cu mult înaintea evei
adam nu era decât o jucărie de lut
ce avea să se înfrupte din mărul încă necopt al păcatului

te iubesc și acum
ca și atunci
când m-ai scris
ca pe o lege a creației
Shir Hashirim
***
mai simt sub coroana de spini
big bang-ul răsăritului edenic

tu ai fost secunda primordială
înflorită sub pașii serafimilor
adunați la liturghia de dimineață
și mă bucur să te număr
de la a la zet ca pe șiragul de mătănii
în care ți-ai ferecat poemul buzelor aprinse

aș vrea să ți-ating piciorul fiecărui gând
ce-alergă desculț prin dumbrava inimii
să-l colorez cu lacrima dorului nebun
împletind tic-tac-ul inimilor pulsând la unison
ca-n prima noastră sonată

un dans în laguna albastră

noi ne știm demult
dinainte de-a ne cunoaște
paris oferea mărul venerei
șarpele nu se inventase

te doresc și-acum
ca pe fructul interzis
la care nu ajungi
deși îl ai pe masă
la cina cea de taină
Shir Hashirim

liliana trif & ioan grigoraș