se lasă peste rațiune seara
da' vorbe bune n-am, să te aline
când rămășițele de Om, depline
în taina lumânării cheamă Fiara.
misterul Morții din abisuri vine,
ne-ncătușează sub Tăcere Gheara
ci chipul tău de trist e cum e ceara
călcând prea rar pe căile divine.
da-i plin de frumusețe-ades și ciobul
în gândul tău lumina-a fi în noapte
și-n sinea lui e-n libertate robul.
ci mai cuvânt la sânul tău cu lapte
deschis la ochiul minții doarme orbul
se înserează peste gânduri coapte