părăsit de păsări, invoc pe tine
să-mi vii la sânul uitării
când ochii sufletului adorm într-un somn de iubire uitat
pe semnul de cruce așezat pe bust în atât
că aud vocea ta din mormântul pernelor
sărutate de cărnurile noastre arzânde în
martiriul cuvintelor
acolo unde se unesc vrerile minore ale majusculelor

ardeam lângă un foc de jale și dor unind marea cu nisipul
risipind arderi în cheltuieli geanta ta din haină de crocodil
buzunarele mi s-au lichefiat și curg
în amonte de plecarea ta
m-ai văzut în cur gol de cașcaval, impotent la buzunare
iubirea celeilalte femei unește în mine
cioburile tale de suflet

în tranșeea realului iubeam încă din tine un ciob rob
amintirii tale aplecată peste apa surzilor,
cei iubiți de muzica ochilor
făuream chipul și asemănarea ta în toate lucrurile
debarasate de pe masa inimii,
acolo te hrăneam pe vremuri inefabil pe tine de te rosteam
uneori, pe când toată cetatea dormea
somnul acela lucid
al zilei de mâine