am să-ți povestesc cel puțin o viață
și tot nu o să ajung la apus
o să te saturi să mă asculți
ai să îmbătrânești
o să te transformi în umbră
vei privi în sfârșit calmă
cum continui să debitez teorii peste teorii
ca și când ziua ar fi nesfârșită
te miri cum pot să fiu așa de tânăr
parcă din ce în ce mai tânăr
aproape copil

ce să mai spun
ar fi bine să nu mă întrebi niciodată
cum e cu iubirea
ci doar să te lași iubită