în totul există o enigmă
urcușul spre niciodată se hălcuiește cu timpul
în vreme ce ne mor rapsozii,
unii chiar din inaniție de metaforă
rămânând atârnați
cu gâtlejul de gură de amforă,
acolo doar mai găsesc căi nebăute
de antreprenori de pompe celebre

mi se subția vinul cu fiere
de atât a lui Dumnezeu tăcere
inima îmi pulsa în inima nebăută a ta,
creierul lua foc în incinta gândurilor,
în pulsul tăinuit al lor