cum ar călca albastra de rusia pe tastatură
s-ar întinde cu picioarele sub ea mașinuță
și blana înfoiată de plăcere
peste cuvintele mele fișiere întregi
peste fotografiile de demult și mai ales peste
cele în care suntem amândoi lipiți de cer
stampe care ne trimit oriunde
ne-ar costa atâta iubire cât drum
sigur am ajunge la destinație
un pachet de fericire cu motto
să ne înlocuiască numele cu un principiu de viață

m-aș agita că nu am prevenit dezastrul

din când în când lucrurile trebuie puse la loc sigur
acolo de unde în porții mici să trăiești intens
acel singur act care ține oamenii

cum ar apăsa cu ghearele răsfirate să-și netezească
un culcuș confortabil printre cuvintele mele ca
pe cel mai curat cearșaf epidermă aceluiași trup
scris în vremea când contam unul pentru celălalt

cum ar atinge cu coada tasta delete