sunt același om ba nu
de sărbători mi-am scrântit piciorul
e ca și cum un cuplu nu s-ar mai înțelege
unul face într-un fel altul în sens invers
uite așa se supără trupul acesta mieros
am un picior urât și unul frumos
cu glezna aceea îmi amintesc o căprioară
prinsă într-un țarc anume o groapă de fapt ploua
în noaptea aceea lumea era tristă și bietul animal rătăcit
și-o fi imaginat că poate găsește un suflet
în pustietatea de diamant
iarna s-a lăsat dintr-odată de parcă și ea
căuta un adăpost într-un cămin
a înghețat puiul a fost prins în capcană
cu botinele lui din piele rară
orice mișcare ar fi făcut
nu mai putea să iasă se zbătea cum se zbat ochii triști
striga pe limba lui ajutați-mă dar crivățul
îl biciuia din toate părțile
oamenii dădeau cu bulgări și cu alte
obiecte grele ale vieții
loveau istovind-o
ca și viața inima i s-a răcit

cum se răcesc oamenii