Poteci de Sânziene…

Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeților copii.

Mângâind frunți frământate
Și versuri desculțe în șoapte,
Muza mândră și făloasă,
A poeților nănașe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Și florile-n amintiri,
Descântând pân’la moarte
A iubirilor simțiri.

Și într-o liniște adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopților câmpii,
Valuri de dorinți în șoapte,
Într-un fluviu de simțiri,
Cu descântec de țigânci,
Pentru marile păcate.

Ochii stelelor transmit,
Din clipiri îndepărtate,
Peste plete de poteci,
Muzica mută, dar plină,
Cu simțiri fără cuvinte,
Ochi să ai, să tot culegi
Vraja nopților brăzdate,
Ca să uiți de tot și toate,
Cât ești viu și mai ai simț,
Cu iubire pân’la moarte,
Sânziene așteptate,
Printre râuri de poteci.
21-06-2016