împărățesc nimicuri de cuvinte
prin zloata unui Ou din îngerime;
ciocnea în coaja lui cu agerime
suind a Morții grele oseminte.
canicular năpăstuiam în rime
o vorbă de zidit așezăminte
că rar un om mai are Crezăminte,
ci șed în gândul lui cetății crime

înspăimântat de vis fugeam din creier
spre mintea ta, ce parcă-i mai lucidă
și vrerea unei Coaste o cutreier.
citeam în tine-a soarelui egidă
nu tremura din picioruș un greier
în taină de tăceri să mă ucidă