Când păși vara prin lanuri,
Macii s-au îmbujorat
Și sfioși s-au scuturat,
Și aveau vise și planuri...

Smoc de spice-n fremătare,
De emoție și dor,
Și-au schimbat încetișor,
Straiele în strop de soare.

Pe un vârf de moviliță,
Cu un glas pițigăiat,
Ce părea a fi un sfat,
Vorbea mama prepeliță.

În goană uluitoare,
Iepurașul Agerel,
Fuge de un șoricel,
Uf, crezu că-i arătare!

Și trecând razant prin rostul
Unui brusture bătrân,
Tresări un hârciog cârn,
Și-i scăpă-n mânie: ”Prostul!”

Dar s-a rușinat se pare,
Că-l mustră vara un pic,
Și jenat parcă-i mai mic,
Și-și ceru grabnic iertare.

Vâjjja, vâjjja, prin splendoarea
Lanului verde-gălbui,
Vântișor cu treaba lui,
Răsfiră în zbor răcoarea.

Sââât! că vara-i prin ponoare.
Și-a săltat poala din flori,
Un izvor îi dă fiori,
Și se lasă zâmbitoare,
Pe un smoc de iarbă grasă...
Vară ești tare frumoasă!