ședeam în pățania cu iubiri ca într-o apă
în care mi se odihnea sufletul până aproape de murire,
de muzici ce mi se desprindeau de pe derma
unui curaj feroce ce nu îl mai aveam
de o nuntă de argint încoace

mi se încâlceau mințile, muream în țara lui Ieri
țipa în cât e a tină un Ou
stăteam pe alocuri într-un greiere de gând
tranșeea era aceeași, frica la fel
adăugând doar mâl oleacă

în piatră, aproape caust, se reflecta un întuneric
cuvintele măturau vorbele din cale
taumaturg izvodeam zorii în tine,
în ploaia ochilor tăi udați de durere
cântece de tine psalmodiam
sub creșterea în pântece a Facerii

Dumnezeu, la bustul gol, privea în noi făr' de rime