potir de vise multe îl beau din o suflare
beție-i demiurgul când zorii se revarsă
deși ades gândirea îmi zice că-i o farsă
dar luminez simțirea privind adânc de floare.
în zile ce mi-s date spre ieri s-arunc privirea
pe-autostrăzi de mere ca șarpele gonesc
femei de numai carne încet își fac ivirea
păcate-n amintire azi venele-mi hrănesc.
în plozii cei de gânduri grădini în minte isc
să crească trandafirii arzând de roșu-n leme
să fie nalt cuvântul pe al rostirii pisc
să nu mai port pe-atâta vorbiri în anateme.
că moartea e acuma, ori doar în amânare
primind, spre lumea ceea, un strop de lumânare