ca un povestitor fără guri căscate
sunt precum un scriitor fără litere
sau un scrib fără daltă
iar din când în când strig ca un disperat
pierdut prin deșert în căutarea de oaze
doar doar o cămilă polară și-ar deschide aripile
să mă poarte noaptea prin lună și stele
să mă suporte câte un vis dimineața
între cele două cocoașe veșnic albe

umblu desculț în căutare de zâmbet
prin valea plângerii câteodată risipit
nu mai simt demult decât mărăcinii prea bătrâni
dar cu ochii caut în soare cărare
spre o fata morgana