deoarece lumina în zori e răstignită
pe cruci de rouă lină din de demult de vreme
înhaț carnal cafeaua, cu vorbă să ne cheme
cu visele din noapte fiind tiptil hrănită.
adun de cărnuri două păcatele în salbă,
le explorez de taine în multele hârtii
și desenez cuvinte pe foaia cea mai albă,
nu joci cu mine hora, spunând că sunt prostii.
stiloul însă-n mână îmi taumaturg
clădind așezăminte în sufletul ce-mi piere
de mi se zbate-n vene un spirit demiurg
și e în toate alea ca înrămat în miere.
abia de-mi dai binețe, mărunt de bați din gene,
ci forul tău eteric e asuprit de lene