minune de lumină ce intri-n a mea casă
în orbul înserării de te invit la cină
când morb demiurgiei cu taina e vecină,
te-aștept cu sânge veșnic și carne-a crist pe masă.
de pâine-i plin pe câmpuri, de veșnicii tot lanul,
încalec vin în cramă, beție în carâmb
e pâine-n tot de vară și se mai duce anul
și vine vinu-n vie, de secetă cam strâmb.
dar dumnezeu pogoară să fie-același rit
și se strecoară iute prin tot atâtea rime
de caldul cel din soare în dimineți ferit
suind apoi pe calea zvonită din vechime.
în vene îmi aleargă un sânge pentru mâine
a grâului ciolane ne frige-n morb de pâine