corola florii de amurg, deschisă
ne adâncește vremea-n neîntoarceri
mai piere Omul când e altu-n faceri
și veșnicia-i faptă, nu-i doar zisă.
căci viața-i doar un cuib tiran de zaceri,
iubirea doar (în inimă ori scrisă) -
doar o tămâie dintr-un prunc de tisă,
bătrânului motan în iarnă toarceri.

ci frânt în mărturia de mătănii
aud al nemuririi tainic plâns
că Domn i-a dat mărturisirea rănii.
cu ușa văii plânsetului strâns
m-au dogorit în suflet greu dihănii;
și-n Domnul curge foame, din a Dâns