pe soclu era doar un bust de Dumnezeu
dezbrăcat, mai laoparte, să nu ia
din infecția gurilor omenești păcatul,
relele atârnă mai lesne de om,
îmi ziceai

aproape terifiant, pe covor de corole
pășea aproape toamna
liniștea avea o tăietură pe față
pe la mijlocul lucrurilor
ce ne privesc și acum
cu setea de-a grăi fructe